Sri Nisargadatta Maharaj 

M: Nu este important să știi dacă ești doar un corp sau altceva? Sau poate nimic? Nu vezi că toate problemele tale sunt problemele corpului tău- hrană, haine, adăpost, familie, nume, faimă, securitate, supraviețuire? Toate își pierd sensul când înțelegi că nu ești doar un corp

Q: Ce beneficiu este în a ști că eu nu sunt corpul?

M: Chiar să spui că nu ești corpul nu e tocmai adevărat. Într-un fel suntem toți corpuri, inimi, minți și mai mult de atât. Pătrunde adânc în sentimentul "Eu sunt" și vei găsi. Cum cauți un lucru pe care l-ai rătăcit sau de care ai uitat? Îl ții în minte până când îți amintești. Sentimentul de a fi, de "Eu sunt" este primul care apare. Întreabă-te de unde vine, sau doar urmărește-l în tăcere. Când mintea stă în "Eu sunt" fără să se miște, intri într-o stare care nu poate fi verbalizată dar care poate fi trăită. Tot ce trebuie să faci este să încerci, iar și iar. Până la urmă, starea "Eu sunt" e mereu cu tine, doar că tu îi atașezi tot felul de lucruri: corp, emoții, gânduri, isei, posesiuni, etc. Toate aceste identificări de sine te duc pe drumuri greșite. Din cauza lor te iei drept ceea ce nu ești.

Q: Atunci ce sunt?

M: Este de ajuns să știi ceea ce nu ești. N-ai nevoie să știi ce ești. Pentru că atât timp cât cunoaștere înseamnă descriere în termenii lucrurilor deja știute, percepții ori concepte, nu poate exista cunoaștere de sine. Ceea ce ești nu poate fi descris, în afară de negarea totală. Tot ce poți spune este "Eu nu sunt asta, eu nu sunt aia". Nu are sens să spui "asta sunt eu", pentru tot ce poți indica a fi "asta" sau "aia" nu poate fi tu însuți. Desigur, nu poți fi "altceva". Nu ești nimic care poate fi perceput sau imaginat. Totodată, fără tine nu poate exista percepție ori imaginație. Tu observi inima simțind, mintea gândind, corpul acționând; însuși actul percepției arată că nu ești ceea ce percepi. Poate fi vreo experiență fără tine? O experiență trebuie să aparțină celui care o experimentează. Cineva trebuie să și-o însușească. Fără experimentator experiența nu este reală. El îi conferă realitate.

”I am that” p. 19