Rupert Spira: Despre emoții și conștiință

"Vorbim aici despre emoții negative, cum ar fi plictiseala, anxietatea, teama, și altele. Fiecare dintre acestea cuprinde  o senzație corporală plus un element psihologic, un gând în care entitatea ”eu” este întodeauna prezentă ca o credință, implicit sau explicit. Aceste două elemente, ”eul” din minte și ”eul” senzație în corp, sunt cele două aspecte ale ignoranței: credința că sunt separat(ă) și senzația că sunt separat(ă) . Dintre acestea două, senzația că sunt separat(ă) este de departe cea mai mare componentă. Ea se manifestă ca senzații inconfortabile și, mai subtil, ca simțul aparent inofensiv de a fi localizat(ă) aici, într-un corp sau ca un corp, stând pe un scaun, privind cu ochii, ș.a.m.d. În această abordare investigăm credințele, la nivel mental, pe care le adoptăm în legătură cu a fi un individ separat, și explorăm senzațiile la nivelul corpului, care par să confirme și să sprijine aceste credințe.

Da, senzațiile la care ne referim sunt inconfortabile și deci încercăm să scăpăm de ele. În acest fel evităm să trebuiască să le simțim pe deplin. Și din acest motiv senzația separării rămâne deobicei rămâne intactă mult după ce avem o anumită înțelegere intelectuală a naturii noastre adevărate. Poate că știm că suntem nelimitați (sau cel puțin suntem deschiși acestei posibilități) și totuși ne simțim limitați și separați. Cele două căi mari de scăpare de emoții inconfortabile sunt gândirea și acțiunea, și prin recurgerea la aceste activități când ne confruntăm cu emoții neplăcute, simțul separării la nivelul corpului rămâne neexplorat și deci intact. Ca urmare, corpul este un refugiu sigur pentru simțul de ”eu”. Totuși, la un anumit punct în dorința noastră de adevăr, avem curajul și onestitatea să înfruntăm aceste emoții fără a dori să scăpăm de ele, fără a dori șă le schimbăm sau să le manipulăm. Primul lucru pe care îl observăm este că sunt multe! Dar nu trebuie să ne descurajăm. Deoarece nu le mai suprimăm sau nu le mai evităm ele par a fi atât de multe. De fapt devenim astfel conștienți de această masă întunecată, compactă de emoții anterior evitate. Vedeți clar că aceste emoții cuprind o senzație plus un gând sau o poveste care se învârte în jurul lui ”eu” ca entitate separată. La un anumit punct această credință că suntem o entitate separată trebuie investigată complet, până când devine absolut clar că nu există o dovadă bazată pe experiență care să sugereze că ceea ce suntem este personal sau limitat. Avem aici de-a face cu aspectul emoțional al ignoranței. Sunt sigur că ne vom întoarce la aspectul credință la momentul potrivit, dar acum fiți pur și simplu deschiși la posibilitatea de a nu fi limitați ori separați.

Fără suportul sistemului de credințe, emoțiile inconfortabile sunt doar senzații. Ele în sine sunt complet neutre. Prin ele însele nu sunt nici plăcute nici neplăcute. Sunt doar mici vibrații care apar în tine, nu în tine identificat cu corpul ci mai degrabă în conștiința care vede aceste cuvinte și experimentează orice altceva apare în acest moment sau în oricare altul. Urează bun venit acestor senzații neutre! Ele apar în tine la fel ca sunetul ploii sau al traficului. Ele nu te afectează în niciun fel. Nu au absolut nicio putere asupra ta. Faceți această distincție clară între spațiul deschis al conștientizării sau al conștiinței care sunteți, și tot ce apare în acesta. Odată ce acest lucru devine clar nu mai există ceva de făcut cu aceste senzații. Li se permite să apară, să evolueze, să rămână și să dispară de la sine. Noi ne menținem poziția conștienți ca prezența în care apar toate senzațiile corporale. Suntem complet liberi și independenți de aceste senzații, deși ele sunt complet dependente de noi pentru a exista, adică de conștiința noastră. Odată ce această distincție clară a fost făcută, nu doar în teorie ci ca experiență, putem să privim din nou la relația dintre aparențele corpului, minții și lumii, și conștiința în care ele apar.

With love, Rupert”