Meditaţia - răspunde Aaron prin Barbara Brodsky

Întrebare: Vorbeşti adesea despre meditaţie. Ce înseamnă meditaţia pentru tine? De ce ne sfătuieşti să medităm, există vreo altă cale să învăţăm în afară de meditaţie?

Aaron: Sunt mai multe întrebări aici. Să le luăm câte una. Există vreo altă cale de a învăţa? Direct, NU! Acest drum nu este aşa de limitat pe cât pare, pentru că meditaţia ia multe forme. Personalitatea ta şi unde te găseşti pe parcursul călătoriei determină cea mai bună formă de meditaţie pentru tine. Rareori se aderă la o singură formă de meditaţie pentru toată viaţa. Pe măsură ce creşti şi te schimbi, o nouă metodă poate să devină potrivită. Încearc-o ca pe un costum de haine şi, dacă ţi se potriveşte, poart-o pentru o vreme. Las-o să-ţi devină comfortabilă şi familiară ca o a doua piele. Atunci nu mai faci o acţiune când meditezi, ci pur şi simplu experimentezi, exişti.

Ce este meditaţia? Este mijlocul de a te cunoaşte pe tine la nivele mai adânci, cunoaştere care îţi permite să fii în armonie cu universul. Este calea  de a scăpa de iluzia separării cu care forma umană şi sentimentele te-au înlănţuit. Meditaţia eliberează conştiinţa ta de o astfel de identificare personală. Este calea de a-ţi şti unitatea cu semenul tău, cu toate fiinţele vii şi cu D-zeu. Este calea către acasă!

Am experimentat multe forme de meditaţie în vieţile mele. Am fost preot creştin şi am practicat meditaţia devoţională, trăind în singurătate într-o mănăstire şi învăţându-i pe alţii acolo. Am fost preot budist şi am făcut acelaşi lucru într-o mănăstire din pădure în Tailanda. Acolo, practica a fost meditaţia Vipassana. Am cântat mantre, am practicat arte marţiale, am dansat ca Sufi, am trăit în lux şi m-am rugat în mari temple, şi am trăit în sărăcie şi am meditat în colibe.

Privind înapoi la toate acestea, ştiu acum ceea ce n-am ştiut în fiecare din acele vieţi, şi anume că nu există o singură metodă corectă. Toate sunt corecte! Corectitudinea nu este în metodă ci în inima ta. S-a spus cu temei că atunci când elevul este pregătit, învăţătorul apare, şi acel învăţător te va ajuta să deschizi uşile pe care ai nevoie să le deschizi. Dacă o anume practică este bună pentru tine, vei fi condus la ea atunci când ai nevoie. Deschide-ţi inima şi ai încredere în înţelepciunea ta interioară, şi aşa va fi.

Întrebi dacă este o metodă de meditaţie pe care aş preda-o mai presus de altele. Ezit să mă angajez la asta deoarece ce este corect pentru unul din voi, la un anumit nivel al drumului, nu este ce îi trebuie altuia aflat la alt stadiu. Eu doar încerc să direcţionez pe fiecare înapoi către centru drumului pe care şi l-a ales. 

Pe măsură ce abordezi acel stadiu al călătoriei în care îţi înţelegi adevărata natură spirituală şi începi să tânjeşti să-ţi găseşti drumul către casă, să pui capăt dualităţii şi separării, la acel stadiu aş recomanda o combinaţie de Vipassana şi meditaţie devoţională. Vipassana este o muncă grea şi cere curaj şi perseverenţă. Meditaţia devoţională este pentru a-ţi aminti să menţii constant în inimă motivul pentru care lucrezi, care este atât dragostea de D-zeu cât şi faptul că D-zeu este Dragoste.

Meditaţia devoţională ia multe forme. Păstrează-l pe D-zeu în inima ta şi vorbeşte-i. Mesajul tău poate fi sub formă de cuvinte, cântec, dans, muncă sau slujire. Poţi căuta Maestrul care te atrage şi, adulându-l, să ceri ajutorul său pentru a ajunge la D-zeu. Dragostea faţă de acest Maestru îţi aminteşte de sfinţenia propriului tău sine, pentru că scânteia lui D-zeu este în noi toţi. Prin Cel iubit ajungi să înţelegi adevărata ta natură şi, în final, unitatea ta cu D-zeu.

Şi cei care nu cred în D-zeu? Mai pot ei înainta pe drumul lor? Dacă au suficientă dragoste şi îi slujesc pe ceilalţi din dragoste, atunci acesta este Dumnezeul lor. Îl vor cunoaşte pe D-zeu când vor fi gata pentru El. Până atunci, dragostea lor şi slujirea este tot în serviciul lui D-zeu, chiar dacă ei nu-l recunosc. Cu adevărat, credinţa lor poate fi mai mare, deoarece ei Îl servesc cu dragoste şi dedicare pe Acela pe care nu-l cunosc. Pentru cei care au fost binecuvântaţi cu experienţa directă a Lui, drumul e mai uşor. Experienţa îţi sporeşte credinta. 

Ce este meditaţia Vipassana? Este drumul recunoaşterii completitudinii tale. Este o meditaţie a realităţii, a compasiunii, a iertării. Este o meditaţie care te duce dincolo de fricile tale, adânc în inima dragostei unde îţi găseşti unitatea cu tot ce este. 

Te-ai fragmentat în sine şi celălalt, şi sinele perceput l-ai fragmentat în sinele acceptabil şi ceea ce trebuie să ascunzi. Această Cutie a Pandorei ce conţine lucruri ascunse arde mocnit sub suprafaţă. Ea te separă de tine. Îţi petreci zilele fugind de acest foc, aşa de ocupat doar să te fereşti de el, să-l contracarezi şi să fii cu un pas în faţă, încât nu te opreşti niciodată să vezi ce arde.

Meditaţia oferă un obstacol în calea focului, un loc calm unde te poţi opri ca să priveşti. Nu este judecată aici, nu este vină, e doar realitatea. Sigur, parte din acea realitate nu este frumoasă, dar nu suntem la un concurs de frumuseţe aiici. Încet, înveţi să deschizi cutia, să laşi aerul şi lumina înnăuntru, să permiţi ceea ce este ascuns sub suprafaţă. Te uitai prin filtrele a ceea ce doreai să vezi, aşa că realitatea era cu neputinţă de cunoscut. Întodeauna necunoscutul este mai înfricoşător decât realitatea. Încet, pătrunzi prin voalurile iluziei şi începi să vezi clar. Încet, focul de dedesubt, expus la aer şi lumină arde complet şi se stinge. Nu mai e combustibil să-l alimenteze, fiecare surcică aprinsă este descoperită.

Acest proces necesită curaj, perseverenţă, credinţă şi dragoste. Pe măsură ce-i permiţi să se întâmple, începi să găseşti o totalitate nevisată. Nu mai există un zid între mintea ta conştientă şi inima ta, nu mai există separare în tine. Nu mai sunt locuri care trebuie ascunse. Înveţi să te deschizi ţie însuţi şi să ai încredere în ceea ce afli acolo. Ceea ce obişnuiai să ascunzi devine terenul fertil pentru explorări. Materia arsă de focul de dedesubt devine compostul care generează sol bogat pentru creştere. Creşte compasiunea, iertarea şi dragostea.

Zidul dintre sine şi ceilalţi se dărâmă. Nu poţi iubi pe alţii până nu te iubeşti pe tine. Odată ce te cunoşti pe tine, atunci ştii dragostea lui D-zeu şi ştii că este o iubire impersonală care iubeşte întreaga creaţie. Pentru că, într-adevăr, D-zeu este Dragoste.

Alege metoda de meditaţie care ţi se potriveşte cel mai bine. Ascultă de inima ta sau lasă un învăţător de încredere să te ghideze. Dar practică zilnic dacă eşti serios în angajamentul tău de a creşte. Oricare ţi-ar fi practica, trebuie să o abordezi cu hotărârea de a fi cu ceea ce este, cu ceea ce e real, nu doar să practici când te simţi "spiritual". Aceea nu e realitate ci separare de tine.

Deschide-te faţă de tine şi faţă de D-zeu şi dragoste, încrederea şi munca te vor duce acasă.