Budismul si Dumnezeu - Răspunde Aaron prin Barbara Brodsky

Întrebare: Impresia mea este ca budiştii cred că totul este gol. Nu există nimic substanţial sau permanent, cum ar fi sufletul sau D-zeu, şi deci toate lucrurile prin natura lor sunt lipsite de sine, sau "zero". Totuşi, uneori eu simt existenţa unui suflet şi a lui D-zeu. Poţi comenta?

Aaron: Te asigur că D-zeu există dar aceasta nu are sens pentru tine până când vei descoperi tu însuţi. Cred că ai început deja să descoperi, şi trebuie să înveţi să preţuieşti ceea ce simţi în inima ta. Cât despre credinţa că totul este gol, cum să-ţi explic că Buda are dreptate şi că totuşi D-zeu şi sufletul există. Gol! Ce este golu? Înţelegi că totul şi nimic sunt acelaşi lucru? Văd că ştii asta în mod intelectual, dar inima ta nu o acceptă.

Învaţă din tăcere despre această idee că totul şi nimic sunt acelaşi lucru. Atunci când meditezi înţelegi că liniştea are conţinut. Cu cât mergi mai adânc în nemişcare, cu atât găseşti mai mult acolo. La fel este cu toate lucrurile. Cu cât mergi mai adânc în vid, cu atât mai multe găseşti, până când întelegi deodată că D-zeu este acolo. Acesta nu este sinele, nici altceva din lumea numelui şi a formei sau a conştiinţei, nici vreo construcţie a sinelui. Este mult mai profund şi, într-un sens, este un nivel impersonal.  Este nivelul la care nu există concept al sinelui, aşa cum ne-a învăţat Buda. Şi este gol de sine, cum a zis el. Dar acea parte din tine care nu este sinele, acea parte a Unicului, locuieşte acolo. Prin viaţa trăită în această inimă pe care o avem în comun cu toţii, prin acest suflet, găseşti nemurirea. Nu este un suflet cu conştiinţă şi continuitate, ci atunci când ajungi la acest nivel vezi că e pur şi simplu unitate. Cu adevărat suntem toţi unul.

Eu am fos în acest spaţiu. Am ales să-l părăsesc ca să predau. Întodeauna îmvăţăm, pe orice plan ne-am afla. Aceasta este ceea ce învăţ eu acum, predând altora şi dezvoltându-mi astfel compasiunea şi înţelepciunea.  Este alegerea mea, exact la fel cum este alegerea ta să înveţi pe parcursul vieţii tale. Şi totuşi, deşi temporar am ales să îmbrac mantia personalotăţii şi a conştiinţei de sine, eu locuiesc şi în această unitate şi ea este experienţa mea constantă, aşa cum tu încerci să faci din starea de trezie experienţa ta constantă. Este doar o chestiune de stadiu. Legat cum eşti de forma fizică, este greu să pătrunzi atât de profund. E în regulă. Eşti întodeauna în forma potrivită şi în planul potrivit ca să înveţi ceea ce ai ales să înveţi. Ai încredere şi respectă-ţi înţelepciunea inimii. Meditează la asta. Adevărata înţelegere vine dinnăuntrul inimii tale.

 Întrebare: Ai vorbit despre D-zeu şi rugăciune, totuşi ceea ce predai tu este budismul, şi nu se face referire nici la D-zeu nici la rugăciune în învăţăturile lui Buda. De ce neagă Buda existenţa lui D-zeu şi a sufletului?

 Aaron: Simt confuzia în  spatele întrebărilor tale. Să le luăm pe rând. Nu ne preocupă vreo doctrină aici, ci adevărul. Fundamental nu eşti nici creştin, musulman, evreu ori budist, ci o fiinţă spirituală aflată în formă umană. În multele tale vieţi ai fost în toate marile religii, şi în multe religii mai mici. Care este adevărul care străbate toate aceste credinţe şi practici religioase? Adevărul este Dragoste şi D-zeu este Dragoste ! 

Există acum o nouă formă de practică budistă numită Ordinul Tiep Hien. A început în Vietnam, în timpul războiului. Tiep înseamnă să fii în legătură; hien înseamnă timpul prezent, acel "acum" care este singura realitate. Esenţa Tiep Hien este relaţia noastră unii cu alţii şi cu lumea. Când suntem în legătură cu fiinţa noastră cea mai profundă în fiecare moment, nu putem decât să fim conştienţi de interrelaţia noastră constantă cu tot ceea ce este. Primul precept al Ordinului este "Nu fii idolatru" faţă de vreo doctrină, teorie sau ideologie ori mărginit la ea, chiar budistă. Toate sistemele de gândire sunt mijloace de ghidare, nu adevăr absolut. Eu îţi cer să priveşti aici la înţelesul lucrurilor. De câte ori nu privim la unele aspecte prin identitatea noastră de budişti ori creştini şi pierdem adevărul din substratul a ceea ce noi vedem a fi real, deoarece suntem închişi în doctrina care a devenit parte a identităţii noastre, lentilă care umbreşte realitatea. Poţi găsi doar ce este real pentru tine. Dacă eu îţi spun că D-zeu este real, trebuie să-ţi spun şi să nu mă crezi până când nu o afli singur, din proprie experienţă.

Întrebi de ce Buda nu a dat învăţături despre D-zeu sau suflet, de ce a spus că totul e vid. Când îţi explic aceasta, ţine minte versul din Sutra Inimii: "Forma este vid; vidul este formă". Buda ne-a învăţat un drum ancorat în realitate şi experienţă. Nu poţi afla sufletul; el trebuie simţit cu inima şi acceptat pe baza credinţei. În spaţiul lipsei de ego există libertate perfectă. Aceasta este experimentată cu claritate de orice fiinţă care ajunge în acest spaţiu. Ciclul samsarei se rupe şi suferinţa se sfârşeşte. Atât a crezut Buda necesar să spună. Ce importanţă are dacă Nirvana include pe D-zeu şi sufletul, ori e pur şi simplu goală, din punctul de vedere al învăţăturilor lui Buda despre libertate? Ne întoarcem la aceea că totul şi nimic sunt acelaşi lucru.